Pe tronul rațiunii
Se-așează fantezia,
Îndepărtez realul
Și-apare bucuria.

Apare ca un joc ,
Posibilul nu-i tern .
Descântecul de linii
Al visului peren.

Apare infinitul
Adus de ficțiune,
Splendoare peste rouă
Steril , abluțiune.

Descoper cum trecutul
Se rupe dintre fire ,
Adăugând la geamuri
Miracol și magie.

Și sorb aureola
Din șoapte adunate .
Mă adâncesc spre spații
De alte zări uitate.

Iar vine primăvara,
Frumosul ca refren .
Pe boltă constelații
Abundă în etern.