e frig azi
paharele se ciocnesc singure
mâinile mele se plimbă prin buzunarele trecătorilor
căutându-le secretele ascunse-n căptușeală
le privesc viața prin găurile scobite de lacrimi
ca pe-un film
de cele mai multe ori prost și inutil
cu străzi pierdute și iubiri cu uși închise de lacăte sparte
totu-i ceva ce seamănă cu mine
o obișnuință în care te-arunci întreg și nevătămat
sigur că te vei ridica la fel
poate mai normal și mai puțin ciudat
cât să fii ca ei toți
preocupat de poluare și de taxele pentru aerul pe care-l mesteci indiferent
vei fi veteran în tatuajele pe cord deschis
și pereții se vor învârti cu capul tău după o supradoză de gânduri murdare
pe care-ai uitat s-o salvezi de tine

și eu cred că te voi privi de la depărtare
așa cum ți-ai fi dorit să fiu
secretul pe care-ai uitat să-l muți în noua haină

dar au trecut deja șase luni
fără să mă gândesc la schimbări
și tu nu-mi vei deschide fereastra
până nu-mi voi strangula viața de orice fel
de eu însămi ciudat și nepăsător
care să îți jignească aparența