Viața asta-i o minciună.
Ce nu este adevărat?
Tot îți plouă și îți tună,
Soarta chiar te-a cocoșat.

Când la dreapta,când aiurea
Speriat de supărare,
Te mai strângi azi la curea.
Melancolia asta chiar doare,

La ficat și la stomac.
Poate chiar și la scufiță.
Nimic nu îți e pe plac,
Se pare că ești de viță,

Chiar nobilă dacă zici.
Nici că mă sinchisesc.
De trufie o să pici,
Grijiile îți tot zâmbesc.

Zvonuri,zvonuri și iar zvonuri.
Lumea asta se agită.
Scârbă mi-e de atâtea tonuri
Și de o viață prea aiurită.