Viața asta a mea este o iluzie neclară,
Controversată și segmentată de un divin
Cu tăișuri de ger,

Este respirația fiecărei zile petrecute cu tine,
Între acești pereți de igrasie,
Trăgând ponoasele faptelor de ieri.

Azi viața mea se scurge clepsidră…

Mi-am pus cătușele unei dimineți fără rouă,
Cu ploile ei mocănești,
Cu visele mele pierdute,
Cu liliacul desfrunzit de vânt.

Pornesc la drum cu pașii roși de vreme,
Astfel pantofii mei de firmă sunt în nonsens.
Nici nu mai știu cum de sunt în peisaj…

Aseară pe lună se pictau feline,
Azi ochii lor mai strălucesc abia…
Le-am închis în mine.

Printre norii de piatră doar ruine.