Albastru. Sfânt albastru și infinit
Este cerul. Îl ridic în cruci de granit.
Bat cu daltă de flamură
Într-o bucată de marmură.

Plin de mâini și picioare
Mă înalț peste pământuri și mare
Și îmi curg râuri de cerneală în foi
Dinainte de a Mă naște apoi.

Prin eternitate Mă sinucid
Ridicând lumea pe un stâlp infinit
Și mor spre a învia de fiece dată
În fiecare clipă de carne purtată.

Din fier, cărămidă și piatră
Ridic lumii templu de rugă curată.
Pentru fericiți care Mă caută sunt
Răstignit pe crucea de pe Pământ.