Am ales sa ma ascund.

M-am trezit intr-o buna zi

Si am hotarat, ca mi-au fost de ajuns

Si iubirea si lacrimile

Si familia, si copiii, ai mei sau ai altora.

Am ales sa ma ascund

Iar el, mi-a oferit ocazia ideala.



Cautam un loc in care sa mor putin

Iar el zidea ascunzatoarea perfecta.

L-am iubit pentru darul neintentionat

Oare l-am iubit inainte de zid?

Oare l-am iubit cand presimteam libertatea zidirii?

Cred ca l-am iubit tot mai mult

pana in ziua cand m-am inchis

Pentru totdeauna, intr-o poveste.

El nu a vrut, dar ma iubea.

Eu il iubeam conditionata de ascunzisul meu de zid.

El ma iubea pentru mine,

Eu il iubeam pentru mine,

Si pentru libertatea de dincolo de pietre.


(pietrele stiu sa taca mai bine decat copacii)


M-am ascuns intr-un zid vrand sa imbratisez uitarea.

Uitarea m-a negat si m-a daruit istoriei.

Istoria mi-a ras in nas si m-a facut legenda.

Undeva, pe drum cred ca am gresit,

Alegand intre imbratisarea unui zid si cea a unui om.

Omul si-a calcat pe suflet si a murit strivit de povara,

Propriei iubiri.

Zidul s-a intarit cu lacrimi si a devenit nemuritor.

Intre ei am ramas eu intrebandu-ma:

De ce m-ai lasat Doamne sa aleg zidul?