În două lumi, deodată,
E-o singură ființă !
Exist, ca o turnantă,
Mânată de-o sentință!

Când vise prind contur ,
În lumea dinlăuntru
Sunt zâmbet imatur
Acolo ,unde intru!

Port, tânăr încă ,zborul
De dincolo de pleoape
Și nu sunt dirijorul
Privirilor mioape ...

Cu toate acestea , însă
Oglinda îmi arată
Un timp cu față plânsă ,
De clipă amânată...

Cernit ,un înger trist
Va despărți în două
Ãst paradox cubist
Trimis în lume, nouă.


Cu aripă de geruri,
Îmi va lua de mână...
O lume către ceruri ,
Cealaltă, în țărână ...