Pană de inspirație


De ce în fiecare noapte, soarele se culcă,
Când eu mă simt capabil și încă apt de muncă ?
La fel cu mine mulți abia așteaptă noaptea,
Să termine un cântec, poemele, sau cartea.

Strada este acum goală și liniștea–i deplină,
Peste oraș s-a așternut o blană de hermină,
În pat soția doarme, sau poate se preface,
Pentru a–mi oferi condiții de liniște și pace .

Aprind voios veioza ce tronează pe birou,
Apoi îmi pregătesc hârtiile și un stilou.
Sunt hotărât să scriu ceva tulburător,
Cum nu a mai făcut–o nici un muritor.
...........................................

Dar timpul trece și mintea în continuare,
Refuză să dea semn că s-ar simți în stare
Să scoată vorbe, care să-ncânte lumea toată.
Astfel că mai bine… o las pe altă dată.



*
* *