Mi-e stihul amărui, încercănat,
Venind din noaptea-njunghiată-n zori.
Smintit pribeag, din herghelii de nori,
Scânteie-n ochi de lup, întunecat.

În tonuri gri, patetic urlă, iar,
Perfid sobor de umbre în pridvor,
Lactee cale umblu și măsor,
Din patimi vechi, ascuns mărgăritar.

N-am vremii nod, mă lepăd de ninsori,
De suflet leg doar sălcii fumurii,
Arena-i goală, pale armonii
Mai caută dragoni în stinșii sori.

Hipnotic vifor taie-n scoică rid,
E jocul fără noimă, crisalid.