Arunc în cer întrebări calde,
cu mâinile goale, aștept un răspuns,
sunt plin de praf fără urme de aur,
am doar un bilet de tren și e străpuns.

Acasă am lăsat tot ce am adunat:
stropii strânși lângă un baraj mai mic,
răgazul nu mi-a adus răsuflarea
și toți răcnesc că nu le las nimic.

Am fost plin de răspunsuri mute,
nimeni n-a dorit dobânda din iubire,
pe ramuri au fost flori, astăzi ard becuri,
mâncarea poate va dispare fără amăgire.

Întunericul este închiriat de licurici,
dar e umplut cu urlete de reflectoare,
galopurile nebune ne rătăcesc drumurile,
se nasc mereu iluzii, dar nimic nu moare.

Plouă cu întrebări din cer peste secetă,
din istoria iubirii au rămas numai mărgele,
mireasa e sărutată de mire fără ecou
și se-aruncă brichetele pe versurile mele.