Poate că se va întâmpla curând:

dimineața asta, soarele e șugubăț,
privește pieziș și parcă
zâmbește complice unui nor,
pisica tărcată se-nfioară pe-un pervaz
elucubrând un șoricel zănatic.

Astăzi mi-am pus ofranda
iubirii tale la rever,
vuiet ușor străbate
aleile înmiresmate
și vălătuci de ceață mă cuprind...
Pământul începe-acum să caște...

Aceasta-i oare Clipa?

Să mă scufund fără regrete
sau să mă înalț cu flori de tei,
cu tine-n gând
spre răsărit de soare?