Ca doi străini eram în ceasul cel dintâi,
Când mi-am oprit pasul la poarta dragostei tale,
Eu am trecut pragul și tu mi-ai spus: Rămâi!
O clipă am gustat eternitatea cu aromă de migdale.

Timpul ne-a parcurs și ne-a găsit senini,
Cu dragostea de mână și strânsă bine în palme,
Ca-n clipa cea dintâi iubeam ca doi străini
Iubeam aceleași vise și aceleași buze calde.

Ne regăsește încă dragostea la poartă,
Nu ne-am gasit curajul să depășim hotare amândoi,
Cu dragostea de mână ne-am rătăcit pe hartă,
Căci doi străini rămânem și doi străini vom fi!