c-un aer adolescentin,
își prăbușise ieri în fân
iubita trupul ei păgân.
ploua cu cioburi de lumini
și îngerii-și lăsau în spini
aureola grea de rouă,
ploua cum nu credeam să plouă
vreodată-n joia tristă foarte
a presimțirilor de moarte.
și cu un tremur pătimaș,
cădea iubirea peste-oraș,
prin cafenele și pe poduri:
îmbrățișări, săruturi calme,
trup împlinit strivit în palme