eu locuiesc mai sus de valea morilor e plin de liliac alb și de care vrei
în orașul ăsta au fost mori și eu nu am văzut nicio poză cu ele
spun fără niciun subtext
aveam să spun de altfel că nu mi-am făcut nicio poză cu morile

am și un spital pe aici poți să iei liniștea cu lopata să o pui pe tine
după ce prietenii îți aruncă primii câte un pumn de tăcere deasupra
dacă nu prea ai rude sau pe cineva care să țină la tine mai mult

azi m-am plimbat pe aleile sale mă uitam pe jos
de parcă aș fi căutat vreo groapă mai cu prestanță
lângă care un suflet să pozeze lângă un trup lângă care
un suflet să pozeze lângă
un trup

azi m-am întors acasă cu brațele mirosind a liliac
mi-am sunat la ușă
mi-am deschis și m-am băgat sub duș să nu mă aud cum plâng

dacă aș avea un ziar cred că aș scrie în prima pagină că florile
sunt pentru femeile iubite și nu pentru decor
nu pentru plăcerea de secundă a ochiului plin de tristețe
nu doar pentru noptierele din spitale
nu doar pentru morminte