agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-04-30 | |
am luat lumină din lumina și întunericul nostru
- inter me ipsum et meipsum (între eul treaz și eul celui aflat în timpul somnului) va fi nevoie să trăim astfel rupți de floarea tinereții rupți de secrețiile împărătești ce îl îmbracă pe rătăcitor numărând trupurile pe care le-am lepădat ca pe niște ovule din petale afrodisiace pentru cel ce ne-a izgonit din simțuri și limite în deșert cuprinși de friguri în nebunie întrebându-ne sufletul în câte sertare se împarte liniștea precum o amărăciune închisă în semințele ferecate în fructe și planete din care lumina țâșnește ca să nu ne sfârșim în ecranul de beznă („moartea nu ne răpește de lângă umbră precum vântul ci ne redă jumătatea imagine mângâiată iubind colosal ficțiunea despre neatingerea de ceilalți”) cumva zborul e o ieșire din lâncezeala de târâtor dilematic ce nu și-a cunoscut stăpânul și noaptea pe care olarul o învârte în jurul pământului lucios până ce forma coboară în roată și o rostogolește ca pe un căuș din care vom bea înțelepciune și rouă vom urca smulgând din noi părțile care tânjesc la nemurire aruncându-le ca pe lest drept hrană celor ce cad în dorul de altul vom fi nevoiți să plecăm dimineața devreme când somnul încă stăruie în noi ca o mâncărime trezirea din starea de inimă dezacordată uimirea că auzul vine din alt univers iar văzul ne captează într-o galaxie de mărturisitori ce se împovărează cu imaginea limpede a adevărului neliniștea curgând din mirosul de minte pătimașă fără sex cu care monada în eroare se coboară la dyadă precum o încremenire ce se divide în surcele de palpit („căci nici nu știam dar nici nu învățasem că răul nu este substanță ce arde precum focul nici mintea noastră nu este binele suprem și veșnic același cărăuș binevoitor ce ne saltă în spinare povara și căderea”) vom fi nevoiți să culegem din noi doar fărâmele de lumină geode în care amărăciunea încă nu a săpat gurile de copii ce hrănesc ființa cu iluzii despre ruptura timpului de judecată cum se desprind din prezent clipe ce măsoară vocile când se așează pe umerii noștri gheare de condor („călătoria a început pe pământul nevăzut neîntocmit căci pământul fără ochi din text a căzut și astfel cuvintele s-au arătat ca niște minți lucrătoare de acoperământ așternut peste singura parte a lumii ce nu se acoperă decât cu cerul pământului văzător rumenindu-i chipul”) va fi nevoie de fiecare dintre noi pentru a lua lumină când fiecare se va goli de abis și se va umple de cioburi pentru că niciodată aprinderea nu trebuie să fie un gol nemăsurat ci un preaplin de arși ce se umflă și explodează plinul celor arși de vii de iubirea combustibil când ne petrece dintr-un trup în altul ca pe foetuși mumii și ne mângâie cu vorbe care îl izbesc pe cel care ne iubește pe toți și ne omoară din dragoste înviindu-ne în înfățișarea sufletului acum și în veacul vecilor nimic de nimic amin Angela Furtună 30 aprilie 2008
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate