indigo alergând înaintea locomotivei domnilor
am venit
sar panglici de flăcări pe mine
stingeți lumina în sală vreau să dansez intraductibil
printre rânduri
să îmi vedeți din toate părțile ochii scânteind sub mimoze
să vă scape din mâini paharele de plastic
țigările
telecomandele
să vă pară că pozez în fața voastră cu alonso cu schumacher
și cu tot pâmântul vostru plin de pietre la picioare

să mă las pe umărul departelui să mă las ca o haină fără trup
surâzătoare ca o câmpie din care picură sângele mieilor
și să nu înțelegeți*

19.04.06

* "vreau să spun ca nu se mai face diferența între realitate și imaginație, adică se joacă teatru fără cortină, fără scenă, printre spectatori - care cum este cazul meu - văd și aud când din față, când din spate, când din lateral [...] Ca moldoveancă ce se prezintă/pretinde nu pot decât să-i recomand căderea din acest imperialism poetic intercultural și așezarea fermă în singurul domeniu care o poate salva: poezia populară"
Nicolae Georgescu (despre poezia mea, la Cafe Deko, aprilie, 2006)