Într-o noapte-ntunecată
Sub un cer uitat de stele,
Ce prin neguri risipite
Ascund în amor mistere.

Peste norii plini de lacrimi
Adunați de-un vânt stingher,
Îngrădită-n a ei ramă
Luna doarme, zorii gem.

Doar pădurea adormită
Freamătă în lung și-n lat,
Lângă lacul cel albastru
Ce de timp a fost uitat.

Vântul bate printre ramuri
Frunzele-și șoptesc ușor,
Ploaia-ncepe-ncet să vină
Încet-încet, de sus din nori.