În poiana pistruiată
Cu flori galbene o mie,
Se înalță timorată
O frumoasă păpădie.

Are trupul de silfidă
Ce se-ndoaie-n adiere,
O tulpină translucidă
Cu nuanțe efemere.

Pe cap poart-o pălărie
Cu albite umbreluțe,
Ca un semn de feciorie
În sclipiri de mici steluțe.

Astăzi vântul se-ntețește
Și o spulberă în aer,
Sporii ce-i adăpostește,
În văzduh plutesc cu vaier.

Prin poiană se vor duce
Ca simbol de înmulțire,
Iar la anul vor produce
Mii de flori în amintire.


01 Mai 2008