agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-05-03 | |
Zilele trec, precum leoaicele tolănite în soare,
căscând carnivor spre lunetă, zvârcolindu-se în nisipul iute. Stau, vânător fascinat, privirea alungită mi-e singura pușcă, mă hrănesc cu ospețele lor regale, beau sângele cu ulcica de lut, iar leii îmi ling gleznele, mă recunosc ca pe un frate. Sângele gazelei îmi pătrunde venele, pielea mea capătă culoare aurie, gleznele mi se subție, în depărtare, iluzia îmi surâde morganatic, limbile roșii mă netezesc cu frenezie, ei mă cred puiul lor, mă simt gazelă roșu, roșu, mi-e sete de verde, dacă destinul îmi dictează să sfârșesc între colții unui leu bătrân, nu voi fi eu excepția, sub mine pământul tropotește, înghit zările cu furie după mine, escortă regală de carnasiere, tot mai în urmă, mai în urmă, pe frunte am coarne de aur, de-a pururi logodit cu spaima, cuceresc ghiolurile viclene înțesate de crocodili Soarta mea e fuga fuga regală, zbor planat, în care mă reîntâlnesc cu mine însămi, în care cunosc dragostea, ura și moartea de-a pururi fanatică a fugii- fuga întinsă, ușoară, în linie dreaptă, coșmar fulgurant al leilor, dezamăgire de-o clipă a crocodililor, sunt duhul Fugii pe întinsele stepe, năluca pâlpâitoare ce înșeală bătaia puștii…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate