agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2345 .



cartolină din orașul de ceară
poezie [ ]
Scrisori pentru Mutti

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [elian ]

2008-05-05  |     | 



am ajuns în orașul acela târziu
păream atât de vie colorată și densă
pantofii îmi străluceau în penumbra peronului
fiecare fir de păr era prins cuminte în elasticul verde
în buzunar câțiva lei o piatră un creion niște chibrituri două trei farduri
nicio zi de ieri nu sufoca peisajul
deodată
fragedă și aburindă mi-a apărut în față
tristețea
venea înspre mine cu mers legănat
eșarfă pe gâtul ei de lebădă stearpă
înserarea

frații mei au întins mese îmbelșugate
au mâncat și au băut până spre dimineață
era într-o miercuri sau poate era spre sfârșitul unei săptămâni de pripas
nu mai știu
din cer curgeau plete albe și sori colorați
trotuarele miroseau a plictis îndoit cu apă de trandafiri sălbatici

(tu să vorbești mutti cu gunoierii care tot încarcă viața asta în saci
spune-le să mai aibă răbdare păpușile de lemn nu se descompun cu una cu două)

străzile urcau strâmt spre colina unde își dormeau somnul de veci niște oameni
împachetată în foițe subțiri în fum de țigări leneș fumate prin grădinile publice
albă și însingurată albă și atât de însingurată
memoria

uite
aici e capătul pământului
bem o cafea povestim despre lucruri mărunte și ape tulburi
ia mâna mea așaz-o pe umărul tău
ia mâna mea așaz-o pe umărul tău
îți va fi bine

ei spuneau că zboară prin lume tot felul de păsări ciudate
că vremurile ne scriu ne gândesc ne mestecă încet și desigur
că vom ieși din orașul acela mult prea devreme
ca să mai înțelegem și noi câte ceva
ei aveau întotdeauna dreptate

dar noi am plecat
și nu ne-am mai întors niciodată


ascultă poezia în lectura autoarei

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!