Într-o enormă colivie cu evenimente
venite cu trâmbițe ce au un ecou prelung,
se așteaptă o sentință finală din
creierul unor persoane cu funcții păcătoase.
O plasă de sârmă este pretutindeni
și aduce în suflet doar agitație, numai angoase.

Să scormonești și să continui să ceri
un adevăr știut numai de morți,
fără să ai o clipă de răgaz,
riști ca îngerii clar să te abandoneze.
Dezagregându-se adevărul precum o rocă slabă,
peste o rana veche se toarnă mereu gaz.

O psihoză alimentează lent
ideea absurdă că avem numai scenarii,
numai posibilități în care cetățeanul dă cu banul
cine e criminalul și unde-i avocata.
Așa ne trece vremea, ne trece anul,
ne pică mereu dinții, avem doar carii.