De nu te-ai fi întrupat
și mi-ar fi fost dor de tine
la Dumnezeu m-aș fi rugat
să te creeze pentru mine...


În vis de multe ori îmi apăreai,
mă întristam că nu te pot atinge;
înger sau ispită de erai,
uitarea nu te putea atinge.


Ne-am întâlnit întâmplător, pe plajă,
într-o seară de Mai ploioasă;
ai aruncat asupra mea ca o vrajă
privirea ta sfreleditoare și curioasă.


Simțeam că te cunosc de-o veșnicie,
îmi părea că același sentiment și tu l-aveai;
cu dragoste se umpluse plaja pustie
și ca o stea de încântare, alături de mine, radiai,


iar eu eram nespus de fericit
și te îmbrățișam în taină cu privirea;
șezând în fața ta tăcut și năucit
îi slăveam în gând pe Creator și iubirea.


Ești lângă mine vie acum
și vreau să nu mai pleci,
avem aceeași taină și același drum,
te rog, rămâi cu mine-n veci!