Noaptea e mistuită
pe un imens altar
de snopul stelelor
cu scânteieri de jar...

Incandescență de vise
în timp și spațiu
necuprinse,
se nasc și dispar
în mintea mea
lipsită de hotar,
lumini și mângâieri
amăgitoare
ce vor să mă alinte
devin cosmar.

Noapte mistuită
pe al timpului altar
de snopul viselor
cu scânteieri de jar,
de ce mă tulburi
pe mine, călător hoinar
și în loc de odihnă
himere
îmi trimiți în dar?