De multe ori fericirea
atârnă,
legată cu o rază luminoasă,
de o lacrimă,
de un zâmbet,
de o vorbă ce așteaptă să fie rostită ...
De multe ori iertarea
atârnă,
legată cu un fir de orgoliu,
de o lacrimă,
de un zâmbet sincer,
de o vorbă înghețată în suflet ...
De multe ori viața
atârnă,
legată cu un fir de speranță,
de o mângâiere,
de un gest de clemență,
de un strigăt de ajutor auzit...
Dar totdeauna
lacrima,
zâmbetul,
vorba,
mângâierea,
clemența,
strigătul,
atârnă în ciorchine
de sufletul fiecăruia dintre noi.
Dacă sufletul este surd, mut sau a orbit,
lumina din el se stinge ca o făclie,
în noapte;
întunericul și uitarea rămân de veghe,
dar pe cine mai veghează,
când cei nenăscuți încă
au murit o dată cu iubirea?