agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-05-09 | |
Locuiesc în orașul muribund ca într-o conservă cu pește oceanic.
Umblu pe străzi înfundate de ghemotoace de fier Din care răsar fumuri oranj, Un fel de pistiluri de flori scorojite Pe care le vezi prin cimitire deasupra mormintelor noi. Conectat la nori ca la niște baterii uriașe, Orașul își poartă la piept ca pe insigne Trotuarele impregnate cu linii oranj și săgeți direcționale Care delimitează pistele pentru cei adormiți, visodromul Tuneluri de suprafață cu arbori condescendenți Care își suflă crengile în batiste de pământ bătătorit, Unde ieroglife verzi mimează iarba, Și peste care levitează bordurile gri- Fragmente perfect geometrice așezate în șiruri continui Pentru a nu deveni traverse, Adică obstacole pentru oamenii- cangur, săritori la nevoie. Pe acolo trec oamenii cârâitori Cu fluturi în nări Către halucinătorii- parcuri, ciupercării, Unde, încheiați la cămăși cu nasturi de plumb să nu zboare, Încremenesc la un semn, precum într-o sală de bal. Marele maestru de ceremonii Le desprinde măștile una câte una Și le verifică atent consistența obrajilor Cu un degetar de argint. Apoi îi ridică de o mână deasupra creștetului Și îi învârtește în sensul acelor de ceasornic. Li se lovesc inimile de coaste Asemenea unui craniu alunecând pe trepte. Degustători de semințe pliază cojile În lăzi cataleptice. Când vreunul cade letargic din brațele mirosului Se aud foșnete indescifrabile, Adieri ale zvonului: "I-a zburat fluturele"- Cel care l-a transformat în flaut Feliindu-i aerul cu aripa, A devenit segment telescopic Al unei lansete uriașe cu fir fluorescent De care se agață disperarea. Locuiesc într-un oraș unde oamenii buni protestează cu steaguri, Inocenți, fără autorizație de la primărie. Când trece coloana oficială Se lipesc cu fața de zidurile fierbinți ale bisericii, Apoi își mănâncă din palmele aburinde unii altora. Tinerii sunt cei mai aprinși- Se înfig câte cinci-șase în bețele steagurilor Și flutură deasupra mulțimii: Frigărui fragede pentru picnicuri.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate