ca să vorbesc cu tine
lăsam cuvintele să coboare adînc
ca și cum aș fi lăsat o găleată plină
înapoi în fîntînă
jos de tot, acolo unde argintul se dizolvă încet
tu veneai peste o vreme
lăsai acolo propria ta găleată
o ridicai -
iar în apa ta
era foarte puțin din apa mea

alteori așteptam cuvintele tale
care zburau un milion de leghe cu toate avioanele din lume
și veneau împreună cu milioanele de cuvinte ale altora
noi, îngrămădiți la ieșire, de partea cealaltă a marcajului de siguranță
ne uitam fiecare după ce era al lui -
mă bucuram și pentru cuvintele reci
erau pentru mine,
erau singurul lucru pe care îl recunoșteam.

asta e depărtarea
de la care sîntem
față în față din nou