Pe înserat, cînd s-au dospit aricii
Și lacrima se pîrguiește-n sare,
În mari orașe, din senin, calicii
Își risipesc averile pe care

odată le-au avut. A fost odată...
mă risipeam și eu cu demnitate
Tu te plimbai prin parcuri, răsfățată
de crinii cu priviri nerușinate.