M-am cautat printre cuvinte,ca un arheolog ratacit..
Si din tot ce-a trecut pe langa mine,o singura ruina mi-a
atras privirea;
Un maldar de gunoaie istorice,hieroglife impreunate
cu cuneiforme,zei sadici calare pe diafane curcubee,
Clarvazatoare fara grai,tamatuitoare buboase si lascive.

"Aici este locul tau!",a strigat o Venus handicapata de
prea multa frumusete,un cadavru al asteptarilor fara
aripi.
Vantul de Nord si de Sud,au plutit spre mine,imprastiind
in jurul lor,un miros de carne vie,lasand la picioarele
mele,o scoica din pene.
"Eu nu ma urc pe iluziile voastre,monstrii imaginari!"..
....am tzipat cu gura inchisa."Scoica menita pentru mine
este de calitate superioara,cladita de mestesugarii lui
Botticelli,nu de degetele noduroase ce apartin unor
vrajitori Faustieni!".

Venus a zambit cu buzele ei umflate de dragostea ieftina,
a desfacut picioarele corupte de nobile iluzii,a
intors spatele,si cu o ultima rasuflare,s-a pierdut
intre cuneiformele serpoase.
"Esti o arheoloaga tampita",a soptit impulsul divin
din mine.
"Esti oarba,cu ochii holbati catre un cer cu gauri,si
spre apusul zilei de maine,te vei ineca cu seminte de
rodii necoapte!"
.....................................................
Acum,in mijlocul unei ruine atat de ademenitoare,caut
in rucsacul fara fund,rodia menita mie.