A câta oară voi urca etajul
Să chem la tihnă, cu o carte-n mână,
Înveșmântată-n voaluri de cadână
Și dezvelindu-și uimitor penajul?

Se umple sala de emoții până
Ce se unesc, alcătuind bagajul
Fiorului sorbind adânc mirajul
Icoanelor ce-au pus pe vorbe frână.

Însingurate clipe de izbândă
După ce-am stors simțirile-n potir,
Când gust nectar sau voi primi osândă

Să dau mereu sonetelor un bir.
Fără să cer veciilor dobândă,
Mă lupt fățiș cu mine, ani în șir.


27 noiembrie 2007