Un călător pe drumul vieții,
Ce-și plimbă sufletul rănit,
Un chip brăzdat de anii bătrâneții,
Ce se întreabă unde a greșit?

Cu mâna tremurândă pe toiagul,
Ce-ți însoțește pașii zi de zi,
Te chinuiești, crispat, ca să treci pragul,
Acelor ani, ce crezi că vor veni.

Un trecător prin amintiri fugare,
Ce îți apar în minte tot mereu,
Le vezi puțin, apoi totul dispare,
Și pieptu-ți se ridică tot mai greu.

Oftezi ușor, te-așezi pe banca rece,
O lacrimă îți curge pe obraz,
Vrei să oprești în loc timpul ce trece,
Privești în jur, și totu-i fără haz...