îi lipsește de multe ori deschiderea oxigenul

va alerga va alerga continuu va înconjura zidurile
o noapte o mie de nopți nicio legendă
fiindcă măria sa realul stă bine înscăunat
sceptrul divide lumile până la marginea vagă a minții

adevăratele scenarii se joacă în scuarul madlenei
printre memorii cu festele lor și bolnavi incurabili
ei aplaudă întotdeauna la început

saturația vine pe nepoftite
absoarbe luminile extinde limita diferențele necesare
în dimineți de iarnă
când coșmarurile se înghesuie la gura sobei și ard



(2 ianuarie 2008)