Un gând de cretin mai saltă în întuneric,
O voce mai sobră se aude din neant
Mă-mpiedic și cad în amăgire
Și totu-i mai albastru decât gândeam.

Și vântul începe să șuiere la nesfârșit
Și picuri de ploaie se mai vad în zare
Și noaptea-i mai neagră ... acum
Și totul îmi pare făcut din vid.

Nu pot să gândesc, e prea greu
Nu pot să vorbesc, mi-e greu
Nu pot nici să plâng ... sau
N-aș vrea să fac asta
Deja plouă, ... prea tare.

Si ganduri mai sumbre apar prin sclipiri
Si stele de gheata rasar din pamant
Iar rauri de ape ineaca fiinta mea.

Si ochii-mi inchisi mai zaresc o raza
Dar ploaia nu conteneste sa se-opreasca.
Si vantul razbate prin crengile uscate
Si noaptea e din ce in ce mai intunecata.