cu cuvintele să nu ne purtăm altfel
decât cu nebunii la analiza tranzacțională
poarta numărul unu salutarea pe calea regală
sufletul zdrăngăne lipa lipa luf luf în mărunțiș lacteu
o, durere cu mac, durere cu caimac, durere cu prompter
pune mânuța aici, pe limbajul meu, încercuind pune degetul
în inel de psihoterapeut pe suprafața asta permeabilă la durerea
de corpus și trage o concluzie despre intensitatea cuvintelor
nu sufletul doare ci cuvintele apasă pe el cu pedala
nu ochii se închid ci închiderea se deschide în jumătatea cealaltă
îi zic sufletului să urce și el în Harley-ul ăsta nou
rucsacul e gol și simt între coapse un mănunchi de sunete de flașnetă
cuvintele sapă corturi sub piramide
("moaștele nu sunt decât intuiția practică a osului canonic
din textul canonic, pfuah, cuvintele matricide texticide
hualala hualala cicacicacia cicacia,
stând pe canapea cu fantasma deasupra cărnii
printre moaște cu tulburări mintale în faguri
care te strâng în brațe și pleacă în altă epocă o visare
visătorească visantropie hermeneutică")
coboară din trup un joc de umbre
un corp de plastic parfumat
un ambalaj străveziu plin ochi cu galeria de personaje
a vieții tale făcută din logocite întristate
viteza cu care durerea te tranșează în gânduri bune de mâncat
zemoase fluide cremoase pline de E-uri și agenți de afânare
viteza e direct influențată de arta de a te lăsa bântuit de angoase
păpădii alchimice care străbat sufletul catarg îl umflă
și îl dizolvă în grupuri de litere ce distrug gândirea



poarta numărul doi e întotdeauna închisă
un ecran de care lumina se izbește și se face praf
("viața e o mașinărie de întristări insuportabile
auzi la cască miriapodul cu piciorușe de urzică
galaxia întristării o lume de electrozi ce șterg simfoniile de pe geamuri
creierul pipăit de miliamperii accelerați de formatul digital")
sângele iluminează scurt prin fascicule de iubire ce explodează
desfigurarea e o nesupunere la viteză, dragă Harley,
nici chiar eul tău turbion nu rămâne întreg când se desfășoară
în multicolore deliruri către starea de narcoză a cuvintelor
scăpate de sub control
ceea ce numim viață nu e decât o scindare continuă în fantasme
în raliuri de milioane de Harley care trec prin noi ca niște
acvile-prunci în poziție depresivă și alimentează nebunia motoarelor
ce ne izbesc de poarta închisă
pruncii din benzina sufletului transformat în limbaj
pruncii din motoarele de căutare a mamei ideale
cea care ne omoară cu laptele ei accelerat
pruncii din țărmul în care se împlântă ancora
pruncii tranzacționali din prafurile
ce desenează pe cortex hărți de negăsire a pământului rătăcitor
prunci cuprinși de neuitare la femeia-simptom al chipului risipit
prunci ai neîntoarcerii la maestrul spiritual
prunci de necădere în plăcerea de a irosi
prunci de neîncepere a morții cu un scenariu
cu un copac al scufundării în beția Harley podul rupt între emisferele spălate
de un râu de durere
ce urcă apoi prin cuvinte globule în sângele nostru plin de imagini devastatoare
după ce ciclonul Harley a lovit partea tare a fantasmelor cu milioanele sale de aripi
iar îngerii au stropit cu picăturile lor fine
relieful aplatizat de regizorul de cuvinte
care mângâie și leagănă ființa deasupra orașului
și iată cum vine noul meu Harley de care mă proptește maestrul în decriptări
Harley din cordoane și cabluri pline de seismograme și perfuzii
Harley nechezând a deflorare în mirosul de naștere
o femeie bătrână proiecție de schije pe ecranul încă neînceput
al mașinăriei abdomen cu placentă de galaxie