Flori de tei
într-un oraș al foamei,
pătrunse adânc de scheleți de nisip,
așezate sub pași cotidieni…

Petale de vis brăzdate de ruine,
de borduri încinse,
de treceri…
de zbucium, de oameni și timp.

Miros a lumină și totuși
florile de tei zac în poluare,
în lumea buimacă ,
fără de temei…

Sunt liberă
și port în palme viața,
dar sufletul meu…
o floare de tei…