Toate-s vechi și nouă toate

Tot văzându-i, rând pe rând,
Cum se-nfruptă din bucate,
“Toate-s vechi” îmi spun în gând.
Însă dânșii “Nouă – toate !”



Unui politician

N-are nici creier, dar nici cord
Și l-aș trimite, una-două,
Scuzați, vă rog, un dezacord,
Nu la spitalul nou, ci nouă.



Meseria -brățara de aur- se fură

A auzit, sărmanul hoț,
Că-s numai case fără soț.
L-au prins în zori, stând, plin de rouă,
Ca un vițel, la poarta 9.



Epigramele de față au fost trimise la Festivalul de epigramă de la Buzău. Când am văzut tema, mi-am frecat mâinile și mi-am zis “Aici e de mine, îmi convin de minune jocurile de cuvinte”. Există trei omonime “nouă” – cifră, adjectiv feminin, pronume.
Așa că am luat cele trei combinații posibile și au ieșit trei epigrame, exact câte erau necesare în concurs.
Din păcate, prima, cea pe care mă bazam cel mai mult (care a și fost selectată pentru ziarul Festivalului) are o poantă învechită, lucru de care nu eram conștient. Asta pentru că n-am citit suficient de mult. Până anul trecut nu aveam în casă niciun volum de epigramă și mă plângeam în stânga și-n dreapta. După ce am început să colecționez, am ajuns în scurt timp la un raft de bibliotecă. Și acum mă plâng că n-am destul timp să le citesc. :)