NINSOARE DINÃUNTRU


Peste caiși, acuma, ninge din tulpină,
Ca dintr-o iarnă nouă, ascunsă în grădină,
Ca dintr-o poză veche, găsită de-un copil,
Pe care scrie: „Iarnă în luna lui April.”

Peste caiși, acuma, ninge obosit
Și ninge dinăuntru, din ramul înflorit...
S-a întețit furtuna de muguri și petale
Purtând imacularea privirii Lui astrale.

Azi-noapte, în grădină, a ancorat o Arcă
Și albi pereți de cretă Naiadele descarcă...
Sfioasă luminează lucrarea raza lunii,
Deasupra se vopsește în alb tavanul lumii.

Zăpada înfloririi – un uriaș halou
Mai pune-o lumânare pe-al iernii strâmt cavou.