Oamenii te uită, își văd de ale lor
Gândești apatic cu ochii în covor.
Ei sună la-nceput pe an de multe ori.
Apoi tăcere – așa începi să mori!

Acum îți bei alcoolul – somnifer,
Rezistent ca Wolframul în eter.
Ce rost au cele spuse, nefăcute??
Neîmplinite, se sting neauzite.

Sucombă inima – singurătății!
Prea usor abandonează frații
Isus în Ghetsimani tradat, pupat
La fel, ei toți, cu tine s-au purtat.

Dar ma întorc, reflexia ignor
Din oglinda ‘ntorc ochii in covor
Oamenii mă uită, își văd de ale lor
Nu sună pe an nici de doua ori.