agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-05-25 | |
pentru că voi sînteți adevărații munți
adevăratele ape adevăratele cetăți de domnie pentru ca voi sînteți veșnicia acestui pămînt vin să vă zic vouă oameni ai timpului meu și celor ce vor veni bună ziua eu cine sînt încarnarea de-o zi mîine fum puteam sub soare s-apar din pîntec de fiară puteam la fel de firesc bunaoară fluture din crisalidă s-apar dar moștenind în codul genetic sacrul blestem de a ști ce-i viața ce-i moartea a fost să mă nasc într-un timp într-un loc dintr-un pîntec de mamă și cum tot n-am fost întrebat daca vreau să exist egoist mi-am zis oamenii sînt născuți de femeie poetul nu este născut din sinele lui pe sine se naște din mama idee și tata cuvînt el este mereu prezent viitor el n-are niciodata trecut si m-am împraștiat în toate ce sînt ca întreg universul să se renască din mine și liber mă simt fără-nceput și fără sfîrșit de la minus la plus infinitul sînt eu și unde tîmpla îmi cade-n genunchi ma ridic intr-o mare mirare ca și in mine e dumnezeu vă veghez somnul și visele cu miriade de stele pe cer adiere eu sînt pe frunțile voastre fierbinti mîngîietoare căldura pe sufletu-n ger viața mea e a voastră nimic nu vă cer în voi eu sînt și nu vedeți nu răsfoiți dicționare nu mă găsiți printre poeți eu sînt blestemul zămislit de mare zvîrlit spre ceruri de vulcan și ochii-mi sînt catapetesme sparte de-același sfînt păcat universal eu sînt scînteia care-atunci cînd moare în ceruri dăltuie revoltă și sînt batjocorirea morții chiar dacă sînt o tristă voltă c-origini în repaosul primar sînt dorul izvorît din vise infern si-olimp mi-i clipa eu tantal și prometeu însîngerați de patimi plătind cu vîrf și îndesat dobîndă preasfîntului păcat universal durerea ce te taie-n șale mamă cuțit tăind în neființa sînt poruncă să se nască viața sînt taina pruncului țipînd gurița lui cînd iți atinge sînul sînt eu fiorul care-l simți și sînt tăcerea grăitoare a celor ce-s îndragostiți sînt bucuria trudei sînt lacrima durerii sînt neputința vîrstei sînt țipătul tăcerii și pentru că voi sînteti adevarații munți adevăratele ape adevăratele cetați de domnie pentru că voi sînteti veșnicia acestui pămint vin să vă zic fericit că exist că încă mai sîntem bună ziua
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate