pentru că literele întotdeauna se șterg dar nu și chemarea lor
pentru că lucrul cel mai greu de uitat este pădurea de gânduri
care vin de la îngeri
pentru că fundul oceanului este făcut din sticlă ca mediator între om și timp
pentru că toate poemele aruncate în ocean sunt strigăte
pentru că urc cu liftul până la etajul 18 și văd un moț din Manhattan
("la fiecare etaj un semnal muzical se cațără pe un semnal luminos
înghițindu-l iar apoi reptila aceasta îmi intră în creier și cerșește cuvinte")
pentru că la etajul 18 liftul se blochează sau poate că se bloghează de fapt
la fel cum un suflet folosit în mod greșit se poate înțepeni
între manie și transmiterea impulsurilor de moarte
aducând înapoi pe pământ, ca după o amerizare forțată,
fragmente de cosmos ritual vorbite în limba îndepărtării și uitării,
pentru că blocarea liftului la etajul 18 nu este decât începutul
unei asimetrii, când am devenit vehiculul hazardului
pentru că hazardul este o strategie a hohotului originar
pentru că tipul ăla urcase și el în lift ținând în brațe trei pizza
iar lângă el două fete jucau leapșa pe nevăzute
pentru că un sac cu litere mi-a căzut din buzunar
iar apoi literele au umplut liftul cu chemarea lor irezistibilă
ne-am apucat să alcătuim cuvinte și texte nemairostite până acum
așteptând să vină mecanicul să repare liftul înțepenit
adăugând puțină literatură impulsurilor de moarte
pentru că cerul este făcut din lifturi blocate
în care ghemotoace de litere hohotind pe limba îndepărtării