Gravură


Lui Marcel Chirnoagă



Sunetul sticlos mi-a sângerat auzul
Picăturile sacadate
Lovesc timpanul miilor de trecători
Îngenunchiați
De rezonanța roșie a ecoului
Vocile subterane
Mușcă din fierbințeala asfaltului
Întins ca o uriașă
Cămașă de forță
Prinsă în suflete ghimpate
Murmurul amar și istovit
Agățat de cerul risipit
Tulbură liniștea ancestrală
Din ineriorul sunetului
Nici morții nu scapă
Doar verdele înmugurit
Să-mbujoreze
Pământul nemărturisit