Între zidirile mute
atârnă ceruri în fâșii.
Chiar deasupra mea,
s-a aplecat dunga curcubeului
ca o buză răsfrântă a greață.
Labirintul m-a învins…
Dincolo de bluza cea nouă,
zace cadavrul unui suflet;
și pe cadavrul acesta
nu-l poți farda cu nimic.
Zâmbetul stă lipit cu un strat
gros de ruj
pe gura obosită de cuvinte și de respirat;
ochii goi
trăiesc viața de împrumut a rimelului vâscos.
Din pozele lucioase
coboară muzica ultimului bal.