De ce visăm atât de mult să fim doi?!
Să mergem diminețile prin brumă
Iar serile, oricât de târzii ar fi în noi
Să țesem povești de dor cu raze de lună!

De ce visam atunci că mă strângeai în tine?!
Să nu-mi fie dor, să nu-mi fie toamnă
Iar dacă-mi era, mă strângeai mai bine
Să uit ploile ce-mi curgeau de teamă!

De ce dorim mereu să fim iar împreună?
Să mergem pe cărare, mână-n mână
Iar pe-nserate-n drum spre casă
Să ne-ndreptăm pașii sub clar de lună.

De ce-mi aduci în vise dragostea de tine?
De ce mi-e dor și vreau să nu-mi mai fie teamă
Că ai plecat și n-ai luat în seamă
Un dor ce l-ai lăsat să plângă-n mine...!?