Ne strepezeam privirile pe dealuri,
prin galbenul pădurilor de toamnă.
Tristețea peste noi cădea în valuri,
Și ne citeam poveștile în palmă.

Cu melcii clefetind pe urma noastră,
închipuiam poteci printre tufișuri.
Tu renășteai fluidă și albastră.
Și dispăreai apoi în ascunzișuri.

Tîrziu ne regăseam, dar mai departe,
cînd cerul se spărgea în mii de fluturi,
Parfumul serii tremura a moarte,
Și ne-ntorceam senini la începuturi.