Rămâi de dincolo de uitare
mai mult decât ești
devorată de semne și însemne.

Rămâi ascunsă privirii
cu durerea înșurubată zi și noapte
în neputință, dor și nepricepere.

Rămâi în decorul risipirii
care crește și descrește
la un deget de tâmpla
care a albit
ca o lebădă bolnavă
de netimp și veșnic iubire.