ca un șarpe galben adormit în praf
drumul suie și coboară
merg spre casa părintească de la țară
înghesuit în cursa plină
prăfuit ca un arab
din pustia saharină
dealul sterp al lutăriei
cu ciulini în iarba arsă
scapă-un bulgăre de-aramă
luna plină somnoroasă
cînd
diametral
în sînge
soarele trudit se stînge
împungînd cu lanci
albastru-al cerului înalt senin
de-un copil ceresc scăpată-mi pare
luna un balon
în meandre rîul leneș și viclean tăcutul curge
eu ascult cu tîmpla-n stele
pruncul care-am fost și plînge