Val de mare, val de mare

soare-n ochi, nisipul doare

pe-ale tale tălpi lucioase

ce se adâncesc sfioase

în amurguri de gustar

dincolo de-acel hotar

ce respiră aer sfânt

din fărâme de cuvânt.

Val de mare, val de mare

sânii-ți ard zâmbind cu sare

carnea toată-ți putrezește

lasă-ți sufletul pe creste

măcar el să recunoască

stelele ce vor să pască

pe câmpia nebuniei

până-n ziua veșniciei.


Livada, 1 iunie 2008