agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3116 .



Căderea-delir
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [crixus ]

2008-06-05  |     | 



milioanele de tresăriri ale mușchiului cardiac
s-au dovedit a fi goale pe dinăuntru
pentru că au fost pictate cu o pensulă zidită din cărămizi de căutare
vântul și focul mi-au invadat bolta
și mi-au acoperit cerul cu pământ
astfel că sunt nevoit să beau din paharul unei vieți de cârtiță
sau de șobolan
sau de bacterie saprofită ce devorează mumiile
sunt îmbrăcat în pielea unui păstor rătăcit
mișcarea mea este zbaterea unei păsări legate
nici macar cuvintele nu se mai opresc în dinți
este topit pământul sub tălpile mele
așa că imi voi zidi cetatea pe cădere
sunt un soldat ce se predă la primul foc de armă
pictura mea nu se mai schimbă în privirile pietonilor
sunt invadat de un virus vampir
dar voi strica toate ceasurile pe care le voi găsi
le voi arde
le voi tăia
le voi mânca
pâna când toți ogarii ce apără castelul tău vor muri
voi da năvală în tine
și voi lega toate noțiunile de care te sprijini
îți voi infecta toate mișcările
și atunci poate vei vedea cum e să fii mort care aleargă
nu mă vei putea dezlipi niciodată din craniul tău
voi fi cel mai înalt turn din orașul tău de priviri
și cea mai adâncă mină din munții tăi de uitare
orice silabă ce va ieși de la tine din respirație va fi zgâriată
de melodia mea ce îți va răpune picioarele
nu vei mai avea nevoie de ochi
căci totul ce vei privi se va transforma în urzici amare
sunt sigur că nu voi ajunge la apă
dar și tu nu vei mai da de uscat
vei plăti cu valuta respirației pentru orice insulă de aer
tu ești cel mai mare sculptor de pe cerul vizibil
dar eu voi fi cea mai mare invazie în lanurile tale
pentru că sunt împletit doar din negații
si niciun scut de pe lume nu rezistă în fața uitării
vei trăi regretul că nu ai gustat din sfârșit
așa cum și eu regret ca am devorat doar începuturi
voi stârni cutremure și uragane
voi transforma în cenușă luna
voi îneca toate oceanele
doar ca să aprind o scânteie la tine în plămâni
îmi voi mobiliza toate celulele
toate moleculele de carbon și hidrogen din mine vor fi ostași
numai ca să ajung și să înghit vârful ocupat de tine
voi întrece toți gheparzii în fugă
și voi învinge toți melcii în repaos
doar ca să îmi sparg capul în coordonatele tale
uneori văd stelele mai aproape
și totuși nu mă pot îneca în miraj
văd o singură prăpastie în calea noastră
poate o voi înghiți cum a înghițit-o Einstein în definițiile sale
pentru orice eventualitate voi comanda azi drumuri oblice...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!