Așa cum acoperă scufa landoului pruncul
când scuturi zorzoane de plastic
și plânsul lui se înmoaie
asemenea unei coji de pâine în paharul cu lapte

pentru că întinde mâna asupra acestei duminici
cu grijă să nu o întunece
și o colorează cu norii din jurul pământului


presară făina mărturisirilor din căușul palmei la gură

Pare că te ascunzi de o parte din tine
asemenea fiului de părinții severi
când le copiază purtările rele și vechi

Prea târziu recunoaște abia când se poticnește de ninsoare
într-o dimineață buimac și burlac descheiat la guler
și patul de lemn alunecă prin fereastra deschisă

dincolo de jaloanele vii
unde lovește vântul cu o mănușă desperecheată
Tresare și se scutură de firimiturile tristeții
Suferința lui și
Ochii ca două pungi cu carbid care absorb ploaia.