agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-06-07 | |
mărturisesc lui dumnezeu atotputernicul
și acestei foi păcatele mele: în fiecare noapte adorm visînd femei goale și în fiecare dimineață mă trezesc înjurînd realitatea care mi se pare un crăciun mizerabil petrecut departe de casă în fiecare zi îmi doresc să scuip de la etaj trecătorii invidios pe cei care știu că cineva îi așteaptă acasă visez că îi dezbrac pe toți și-i las să umble pe străzi mi-am mințit toți prietenii prefăcîndu-mă că îi ascult cînd de fapt nu mă interesa deloc durerea lor urăsc pe cei care primesc telefoane sau scrisori și mă răzbun pipăindu-le visul sau sugrumîndu-i în versuri albe pentru toate aceste păcate nu-mi pare rău nu-mi cer iertare vreau doar să am puterea să le săvîrșesc pînă cînd dumnezeu mă va trage de păr și-mi va spune că totul e simulare și că poezia aceasta nu e poezie e o mizerie dar e satisfăcătoare ca penitență * pumnul meu în pumnul mamei frămîntat ca o bucată de pîine copilul meu! copilul meu! strigă mama spre trecători fericită o țigancă cu părul crescut pînă la nori vrea să-mi ghicească în palmă cana cu care beau lapte s-a spart nu-i nimic spune mama cioburile aduc noroc copilul din mine învață să doarmă e al meu! e al meu! strigă mama și brusc se transformă în pasăre * pe fruntea mea mîna străinului a murit flexibilă și distrată cu degete mici ca un copil oprit brusc din creștere pe fruntea mea mîna străinului a intrat cu nerușinare în basm lăsînd realitatea ca o rană deschisă pe fruntea mea mîna străinului a murit fruntea mea odihnindu-se în podul palmei ca și cum ar fi locul demult căutat orizontală mîna străinului a murit întinsă ca-ntr-o prelungire a vieții * și mîinile mele nu mai au carne și mîinile mele nu mai au pe cine să îmbrățișeze și mîinile mele nu mai au arbori în care să doarmă la ce-mi folosesc mîinile dacă nu pot întoarce timpul să deschid o ușă să sting lumina să mă pipăi de răni să-mi citesc în palmă izvoarele crucile sulițele sterile mîinile mele în căutare de oase nu pot să respire nu pot să se roage nicidecum nu pot fi lumînări sterile mîinile mele nu pot să mai crească împăcarea trupului cu absența mă face să tremur: îngerii cu nume de păsări și-au luat zborul din cuiburi * eu nu vreau decît să mă simți de fiecare dată cînd urlu de fiecare dată cînd cînd tremur de fiecare dată cînd mă întorc de pe-o parte pe alta ca o felie de pîine prăjită de fiecare dată cînd pierd și-mi pare rău că nu am gheare să-mi crestez trupul cu ora și numele celui ce pleacă un fel de garou aplicat peste o rană știi bine că ea există chiar dacă nu se vede în lumea mea cele mai multe lucruri există dar nu se văd puțin patetic puțin stupid frigul ăsta care s-a făcut frate de cruce cu întunericul mă pătrunde pînă la oase uite mi-e frică de viespi și păianjeni comun inutil cîteodată mă-mbăt și-mi spun că algocalminul e leac pentru orice durere cîteodată mă joc de-a mortul îmi țin respirația cît pot de mult eu nu vreau decît să urăști așa cum urăsc eu să te doară așa cum mă doare pe mine să trăiești pînă cînd sîngele te bufnește pe nas și te întrebi dacă e chiar sîngele tău ori e vin bun pe care îl bei doar la sărbători să-ți spun un secret tăcerea în care am fost aruncat nu mai are secrete cînd se împarte la doi eu nu vreau decît să mă placi nu pentru că știu să vorbesc ci pentru că așa e frumos să vorbești despre plecații din viață
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate