Peisaj de primăvară

Se-așează primăvara ca un alai de nuntă
Peste grădini și oameni și case și statui
Și înc-un preț se pune pe răstignirea Lui,
Cu înc-o înviere Stăpânul ne-mprumută.

S-a limpezit de-acuma și seva și lumina
Și sângele dă-n clocot în albii armăsari...
La marginea poienii se spovedesc lăstari,
Sub ei să crească sfântă și rodnică tulpina.

Sub coaja de mesteacăn deșteptătoare ceasuri
Anunță începutul slujbei de Înviere...
Litanii nesfârșite se-nalță în tăcere,
Soldații se descheie la arme și la nasturi.

E lumea o cazarmă convertită-n templu,
În care zămislirea și creșterea contemplu.